Ce înger mântuie

Ce înger mântuie,-n ev, roza

din coloritul nul, mai ştiu.

Dincolo, ritul nu-l mai ştiu:

ce înger mântuie nevroza

 

când lacrimile,-n harpe, trec

un sânge ca de nalbe terne?

Un sânge cade-n alb, - eterne,

când lacrimile-n har, petrec?

 

Şerban Foarţă

Adie liniştea

Adie liniştea de seară

sub luna-n rozalb: astru pal;

sub luna-n roz, albastru-pal

adie-l liniştea, deseară,

 

ca în Virgiliu. – Beau amar

şi cred că lacrimile n-au gust;

şi cred că lacrimile,-n august,

ca în Virgil, iubeau amar.  

 

Şerban Foarţă

Unei morfee

Cald suflet de fecioară,

În vis îmi pari o realitate!

Trăiri de-o mare raritate

Tezeşti în mine prima oară.

 

Ascuns-atâta timp

Sufletului meu

Mă faci acum să simt

Ce îmi doream mereu...

 

Să fie oare dorul

De-atâtea ori ucis?

Sau poate chiar dorinţa

De-a te simţi în vis.

 

Indiferent de unde

Şi cum ai apărut,

Te vreau acum de-a-pururi

În al meu aşternut!

 

Mureş Codrescu