
Când ziua noaptea va mânca
Vom fi deja aparte:
Eu – un ciob în perna ta,
Tu – un rând pe-o carte.
Casa-n care am crescut
Va naşte-atunci în tine
Amintiri dintr-un viitor
Pe care-l ştiu prea bine.
Te chem, o, taină a firii
Sfiala s-o omori,
Transparent să-ţi fie gândul,
Iar mie ochiul gol!
Carnea să ne fie hrană,
Iar Cronos prieten bun,
Te chem, te chem, o, taină a firii
Te chem, te chem acum!
Lasă-te în plasa nopţii
Tremurând cu dor,
Vreau să simt cum trec prin tine
Milioane de fiori.
Mureş Codrescu

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu