Un dor de-a transcende misterele lumii,
De-a şti pe de rost toate gropile lunii,
De-a zace-n ocean fără teamă de moarte,
De-a şti pe de rost fiece carte.
Orice-ntrebare, orice-i neclar,
La tine să aibă răspunsul final.
Virtutea, adevărul, esenţa în sine
Să dăinuie-n veci, în mine, în tine.
Astea-s dorinţele omului viu,
Cel chinuit de teama celui sicriu,
Care în foamea lui de moarte şi somn
Atrage necruţător pe orice om.
Mureş Codrescu
