Seară de mai (fragment)

Era o seară caldă de mai şi în timp ce mă concentram la exerciţiile pe care trebuia să le termin cât mai curând, mi-am amintit de acel tânăr despre care citisem recent. Era un tânăr care se numea Cristian. Avea aproape 19 ani şi trăia singur de când îi murise tatăl în urmă cu 2 ani. Mama sa murise la naştere. Fraţi nu avea. Câţiva prieteni şi rafturi imense de cărţi care-i împânzeau camera. Îi plăcea mult să citească şi sorbea fiecare pagină cu atâta voluptate încât ai crede că soarbe însăşi esenţa vieţii. De fapt, aşa şi era. Cărţile erau singurele care îl mai ţineau în viaţă. Şi spun toate acestea deoarece, Cristian nu mai avea mult de trăit după spusele medicilor care îi dăduseră încă 5 ani de viaţă, ultimii urmând a fi năucitori. Era bolnav şi poate că adevărata cauză a bolii era resortul morţii tatălui său, care îl aruncase atât de brutal în viaţă, resort care se dovedeşte a fi definitoriu şi în ceea ce priveşte moartea tânărului.

Îmi amintesc, de asemenea, cât de detaliat era descrisă camera lui Cristian. Pereţii arătau asemenea unui mozaic, plini de hârtiuţe ticsite cu citate, păreri, idei de ale lui Cristian. Era un loc care te poftea să cercetezi, un loc care te învăţa că uneori trebuie să fii curios, să cauţi şi să descoperi, iar atunci când ai găsit să cauţi mai departe. Totodată, camera sa părea haotică şi-l reprezenta în totalitate. Deşi toate lucrurile îi erau azvârlite pe ici colo, patul de cele mai multe ori nefăcut, cărţile erau aranjate într-o manieră prea perfectă uneori. Acest loc era universul lui şi rareori pătrundea cineva străin. Îi plăcea mult în camera sa şi se simţea acasă. În nici un alt loc nu-şi găsea liniştea. Iar atunci când poposea peste noapte la vreun bun amic nu dormea deloc şi se gândea cum să scape mai repede din angoasa aceea. În ultimul timp se închidea în casă şi citea nestingherit, fără întrerupere, uitând de sine şi chiar şi de foame. Înainte să moară tatăl său era un fomist înrăit, mânca tot ce găsea, dar când nu avea se resemna tăcut. [...]

Ioana Bălan (găsiţi intreaga poveste aici!)

Călin- Andrei Mihăilescu

Vineri, 29 mai, la Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei de la Sighet, îl vom putea asculta vorbind despre “obsedantul deceniu” pe Călin- Andrei Mihăilescu, eseist şi profesor de literatură comparată, teorie critică şi studii hispanice la University of Western Ontario, London, Canada. Aici este Director al Centrului de Studiu al Teoriei şi Criticii. Este licenţiat al Facultăţii de Litere din Bucureşti (1981), doctor în literatură comparată a Universităţii din Toronto (1992). 

Dintre cărţile sale:

CĂLINDAR DE NOAPTE cu 12 desene de Ion Barbu, Curtea Veche, 2003 

16-17 RENAŞTERE, MANIERISM, BAROC, Curtea Veche, 2005

ANTROPOMORFINA, Curtea Veche, 2005. 

Alexandru Matei

Joi, 21 mai, în amfiteatrul 59 al Facultăţii de Litere din Baia Mare, va fi prezent criticul Alexandru Matei, doctor în literatură franceză contemporană, la Universitatea din Bucureşti şi la Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociales din Paris. Va fi prezentată cartea Ultimele zile din viaţa literaturii.