Disperarea, dezgustul, revolta şi nepăsarea

Undeva pe-o stâncă un vierme tânăr zbiară,
Fiindcă n-are încă aripile-afară.

Jos, în neagra vale, vântul îl aruncă, 
Negăsind la dânsul vreun folos din muncă.

Prin puhoi, de-o piatră 
corpu-şi ţintuieşte,
Nevrând să se dea curentului nebun;

Iar când toate-n pace pe câmpie-ajung, 
Îşi aruncă haina şi se-ntoarce-n turn.