Ce înger mântuie

Ce înger mântuie,-n ev, roza

din coloritul nul, mai ştiu.

Dincolo, ritul nu-l mai ştiu:

ce înger mântuie nevroza

 

când lacrimile,-n harpe, trec

un sânge ca de nalbe terne?

Un sânge cade-n alb, - eterne,

când lacrimile-n har, petrec?

 

Şerban Foarţă

Adie liniştea

Adie liniştea de seară

sub luna-n rozalb: astru pal;

sub luna-n roz, albastru-pal

adie-l liniştea, deseară,

 

ca în Virgiliu. – Beau amar

şi cred că lacrimile n-au gust;

şi cred că lacrimile,-n august,

ca în Virgil, iubeau amar.  

 

Şerban Foarţă

Unei morfee

Cald suflet de fecioară,

În vis îmi pari o realitate!

Trăiri de-o mare raritate

Tezeşti în mine prima oară.

 

Ascuns-atâta timp

Sufletului meu

Mă faci acum să simt

Ce îmi doream mereu...

 

Să fie oare dorul

De-atâtea ori ucis?

Sau poate chiar dorinţa

De-a te simţi în vis.

 

Indiferent de unde

Şi cum ai apărut,

Te vreau acum de-a-pururi

În al meu aşternut!

 

Mureş Codrescu

Orbi

Orbi sîntem toamna şi iarna,
Grandomani şi ostili!
Dar primăvara de ce-o preţuim?

Vara-i o plajă plină de câini
şi cupe cu vin -
decât aşa, mai bine murim.

Umbra

Umbra mâinii tale prin părul meu se plimbă,
te simt în fiecare papilă de pe limbă,
retrăiesc traseul degetelor tale,
modelez în aer orice-asemănare.

Arcuirea trupului tău
îmi dă a lui Apollo-nfaţişare,
pregătit să scape-n lume
razele de soare.

Avântul şi plăcerea ce ţâşnesc din tine,
răscolesc mormântul ce-nflorise-n mine.

Poate

Poate ai o zi nefastă, poate n-are rost,

Poate vrei să-mi spui ceva, poate sînt prea prost

Poate mama şi cu tata sînt altcineva

Poate fi oricare alta, tu eşti tot a mea.



Poţi să taci, să ţii distanţa,

Poţi să mă priveşti ciudat,

Poţi să-mi tai orice speranţă,

Poţi, pot fi iertat.



Poate suferi ca şi mine, poate ne hrănim cu jar,

Poate altceva nu-i bine, poate-i în zadar

Poate ţii prea mult la mine, poate prea mult te doresc

Poate fi şi-una şi alta, sigur Te iubesc!


Mureş Codrescu

Amintiri din viitor

Când ziua noaptea va mânca

Vom fi deja aparte:

Eu – un ciob în perna ta,

Tu – un rând pe-o carte.

 

Casa-n care am crescut

Va naşte-atunci în tine 

Amintiri dintr-un viitor

Pe care-l ştiu prea bine.

 

Te chem, o, taină a firii

Sfiala s-o omori,

Transparent să-ţi fie gândul,

Iar mie ochiul gol!

 

Carnea să ne fie hrană,

Iar Cronos prieten bun,

Te chem, te chem, o, taină a firii

Te chem, te chem acum!

 

Lasă-te în plasa nopţii

Tremurând cu dor,

Vreau să simt cum trec prin tine

Milioane de fiori.   

 

Mureş Codrescu